Când o viață dispare
Rămâne doar durere.
Când o făptură moare
Se-așterne doar tăcere.

Cu fețe-ntunecate
Și ochi înlăcrimați,
Cu strigăte deșarte,
Nu vreți să îi lăsați!

Lăsați-i să se ducă!
E timpul lor să zboare.
Stați și priviți cum urcă,
Chiar dacă asta doare.

Eu vă voi da de veste
Că nu există moarte!
Un nou capitol este,
Dintr-o imensă carte.

E cartea vieții noastre,
Cu sute de volume,
Scrisă în cer, de astre
Și care n-are nume.

De mă credeți ce spun,
Nu veți mai suferi.
Urați-le drum bun
Și vă vor mulțumi.

Știu că doru-i puternic,
Dar trebuie să credeți
Că totul este veșnic
Și-nainte să mergeți!

Le este greu și lor
Când vă privesc cum plângeți.
Și ei simt acel dor
Și-n brațe-ar vrea să-i strângeți.

Dar ei știu să aștepte,
Până voi veți zbura
Și veți urca pe trepte,
Ca să-i puteți vedea.

Și-atunci veți realiza
Că nu este sfârșit
Și vă veți bucura
Ca v-ați reîntâlnit.

Și iar va veni clipa
Când unii dintre voi,
Vor trebui să plece
Spre alte drumuri noi.

Dar nu veți suferi!
Veți ști că într-o zi,
Cu ei vă veți găsi
Și fericiți veți fi.

Eu știu de la iubitul meu
Tot ce v-am povestit.
Mi-a fost și mie odată greu,
Dar el m-a întărit.

Și zi de zi îmi amintește
C-acolo sus m-așteaptă.
Și despre cum este în ceruri
Îmi povestește-n șoaptă.

Aș vrea ca voi să știți
Că nu există moarte!
Mereu veți fi uniți!
Căci așa scrie-n carte...