strada e la doi pași
dar încă mai călcăm
podele ceruite de var

balerine albe
ridică ape în ochi
până în scame
se vor pierde fluturii rotunzi între noi
și tăcerea o să-și ascută fața
dezgropându-și muntele

cineva îmi înnoadă somnul
într-o teacă
lustruită
pe trupul tău
de aer și cenușă

la noapte vor cădea iarăși
ploile dese
din noi