Totul astăzi este atât de static.
Treci prin viață greu, apatic.
Balanța destinului se tot înclină.
Iar carafa suferinței este tot mai plină.

Acum te lovești numai de lacrimi și suspine.
Greutățile prin care ai trecut le ții mereu în tine.
Mă izgonești din viața ta aici și acum?
Și dai deoparte tot ce-ți iese în drum.
Deși se poate întâmpla să fie un lucru bun.

Răutăți și clipe grele acuma te încearcă.
Mai vrei și azi ca a destinului roată să se întoarcă.
Ești prins de o vreme parcă între iad și rai.
Și vrei să arăți lumii întregi că ești încă om și suflet ai.
Iar pentru aceasta la sărmani într-un ultim ceas daruri le dai.

Nu vei rezolva cu o masă a săracilor problemă.
Știi doar că soluția la aceasta
este încă și va rămâne o dilemă.
Dar ca și la o prăjitură,
la care partea mai urâtă
încerci mereu să o îmbraci în cremă.
De sărăcie nu poți scăpa precum de o boală sau eczemă.
Și totuși continui să bați moneda pe aceiași temă.