cămeșile zăpezii voi purta
îmi vor fi largi la gât și poate frig
șerpii lumânărilor vor dansa
iar șoarecii pe nume am să-i strig

rupe în garduri doar vântul
cu dinții cu unghii uscate
piciorul de pod într-un mal
bocancii de apă îi bate

de-acolo mă pândește o cărare
între atâtea alte cărări
ia-mi urma cu ochi de cărbuni
nu știu ce va fi până-n zori
nu știu ce va fi până-n zori
aprinde-te-n aer cu pleoapa
acolo-ntre alte cărări
pândește o gură – e groapa

bocanci noroiți îi izbește
de dinții de lemn un gropar
sub unghii rupte uscate
un craniu devine amnar

și tu și tu voi toți șoareci
ce nu veți purta pălărie
cămașa zăpezii e largă
mă vinde oglinzii stafie