Mă chinuiești cu un sadism feroce
gândindu-mă la tine eu nu mai pot dormi;
mă zvârcolesc și mă frământ atroce
cu dorul și dorința ce nu le pot opri.

Ah, simt cum arde-n mine focul, ca-ntr-un vulcan activ,
în care lava, clocotindă și fierbinte,
e gata să țâșnească fără de motiv,
chiar de-mi stopez eroticul din minte.

Hormonii joacă un dans drăcesc, dionisiac;
nu-i pot opri că sunt armate întregi fârtații,
nu simt durere-acum, nici dacă mă înțepi cu-n ac
mă ard într-o văpaie, blestemații.


Alung a ta chemare și iarăși o reiau;
plăcerea asta e mai presus de mine,
voința-i fără glas, nu știu nici eu ce vreau,
și, totul explodează în spasme, și-n rușine.

Mă simt golit, parcă-s de tot sfârșit,
și oboseala m-apasă peste poate;
adorm într-un târziu, dar mă trezesc mai urgisit,
în mine, iar, dorința s-a ridicat din moarte.

Te-alung din minte, căci vreau acum să scap
de apriga dorință, dar noaptea-i un coșmar;
te-aduce în privire, în visul meu, și-n cap
și iarăși, demonii erotici mă chinuiesc pe jar.

Ai milă, dar, de mine, tu, fată prea cuminte,
și, lasă-mă ca să-mi revărs prea-plinul
în mod real, nu doar în vis și-n a mea minte
și izbăvește-mă de demonii, care-mi provoacă chinul.

Vasile Anton