Stau pe scări umede de marmură,privesc...
Cum lumea trece indiferent si se uită
Toți pleacă-n altă parte,toți mă ocolesc
Incerc sa țip însă de durere-s mută...

Privesc spre mine greu,parcă vinovat
Acuzată c-am distrus un om prea rece,
Incălzindu-i sufletul și lasându-l să ardă
Plecând pe-un alt drum când el ar mai fi stat!

Totuși nimeni nu mă observă aici plângând
Poate că plouă,e prea umed si rece...
Sau poate pur si simplu nu-s in a lor gând,
Viața mea e moartă...lumea totuși trece!...


[ 19.dec.06 ]
< D.J. >