Generația mea s-a născut pe soare,
după explozia galaxiei beta,
în urma navei spațiale a rămas o gaură neagră,
plină de difuziuni lirice, unde lunare,
se spune că timpul nostru este irepetabil,
dar cine stă să asculte?
Eu m-am născut odată cu somnul,
somnul cel dintâi, creatorul tuturor,
a fost prima bucurie din universul circular,
pentru că acest somn va rezista veșnic,
poezia unei dimensiuni explorate la infinit,
aidoma unei stele interminabile,
ecuația iubirii nepământene.
Aș zice să străbatem universul paralel,
să vedem ce este dincolo de el,
vom găsi o ființă pură, o margine de vis,
o glaciațiune tridimensională sau un spațiu neîntins?
Aș vrea să vii cu mine, să străbatem amândoi misterul,
să vedem unde începe somnul cel dintâi,
să fim primii dumnezei, creatorii de iluzii,
cei care vom desena trecutul și viitorul,
pierzându-ne într-un prezent invizibil.