Ca orice personaj principal dintr-un western,
m-am deghizat în șopârlă și am început să urmăresc pașii deținuților,
dincolo de deșert, departe înspre golful cu mărăcini roșii,
soarele devenea purpuriu seara și roșiatic la prânz,
ascunzând vechea întrebare a celor care își pustiau existența
ajungând până acolo: Ce se află în prăpastie și cine stă ascuns?

Eu, cowboy autentic, mânat de o dorință lăuntrică de a pune mâna pe mister,
am descoperit groapa cu oase albe, secretul a mii de ani de putreziciune,
groapa care a semănat iubire, ură și distrugere,
contestată de multe hărți, povești cu indieni, amintiri ale pistolarilor legendari,
cea care a acoperit suflete și strigăte ucigașe, misterele crimelor din El Passo,
se destăinuie mie ca o poezie primitivă și valoroasă,
priviți-o cum vorbește despre mii de clipe ale omenirii,
sacrificii și lupte umane, distrugeri în numele religiei,
groapa cu oase, plină de pietre și amărăciune,
dorind un nume și o cruce la cap,
pomenită veșnic de colindătorii deșertului.