singuri pe mal
nistrul de mâine nu o sa fie mai bun
o sa curgă la fel ca azi
înaintându-și secundele în carnea pietrei
săpând în adânc de atom focul botezului

cu apele lor neprietene
râurile mereu despart
nu îmi mai amintesc
pe unde au trecut
când așteptam pe mal
sa îmi vină luntrea

de mâine
eu voi începe să vorbesc frumos
poate vom învăța să citim mai mult
în cristalinul ochiului uriaș
și nu vom lăsa prietenii să plece
pe ușa deschisă
de dragul unui simplu azi

singurătatea taie
și in inima cadavrului
nu mai zvâcnește nicio privire
nu se mai limpezește nicio apa

luntrea o purtam cu noi prin strâmtori ascuțite
observi?
am devenit doi oameni
care supraviețuiesc