pe Liniski praspect trec tramvaie femei și parade
de trupe militare
prin geam doar priviri
înălțând trotuarul
cu cioburile nemăturate încă

în casa unde îmi țin sângele și prietenii
ea nu intră niciodată
deși are obraji pe care curg lacrimi
și o inimă ce bate ca orice altă inimă

în drumul meu de întoarcere am poposit
în palma sa
în timp ce ningea peste mine
adulmecându-mă un cal rusesc
ce și-a pierdut călărețul în luptă

azi
deși sunt mort deja am aprins un băț de chibrit
în memoria ei
și am privit în urma mea până mi-am ars degetul arătător...