Bravo! Ești un critic extrordinar!
Dar ai încercat vreodată să creezi ceva?
Să iei nimicul și să-l modelezi
În speranța că îți va ieși măcar o rimă?

Crezi că e ușor… că ai putea?
“Nu-i mare lucru! Sigur că aș putea!
Aș scrie versuri… strofe… ce zgomotos ar mai rima!!!”
Și apoi ce?
Aș veni eu... și ce-aș mai critica...
Aș spune că nu ești bun de nimic
Și să te duci la dracu....
Tu cu poezia ta!

Dar nu contează!
Tu ai scris ce-i pentru tine valoros.
Nu are importanță!
Ai scris ce ai simțit?
Asta-i tot ce va conta vreodată...
Pentru că poezia-i sentiment... nu artă!