o gradină cu gladiole
îmi fură identitățile
mâinile și mirosul
le clădește tunel peste
noaptea care vine
re vine ri
acasă eu
și
motanul

afară toamna își înghite
ploile ceața misterul
peste eșarfa cu aromă venețiană

rup pisica în cinci
zece degete
la numărătoarea regretelor
îmi astup nările cu ele
de ce să nu mă sufoce
gândul
înaintea loviturii de grație
a petalelor
ucigașe