Ușa vieții mele
Larg deschisă, nici o cheie,
Zile multe, zile grele,
Fără de pereche.

Fereastra închisă est,
Lanțuri și lacăte sunt,
Ai vrea să evadezi
De jugul durerii.

Oamenii trec nepăsători,
Trec pe lângă voi,
În țărână, cu răni purulente
Zaci în tăcere.

Durerea-i trecutul, viața sfârșitul,
Noi simpli trecători într-ânsul,
Iar durerea mea hrănită ...
Trecutul fiind colorat.

Gândul tău, părerea noastră.
Mereu pe aceeași cale bătută.
Păcatul meu, lacrimi de aruncat,
De plâns mereu.