oamenii ieșiți afară de prin case și restaurante au vrut să linșeze câinele care a mușcat sergentul
firește că indignarea mea întrecuse orice margine
eram desculț, ședeam la fereastră și terminasem tocmai de citit niște poeme de un poet
sesto pals
totuși am ieșit în stradă
și am început să lovesc în oamenii care priveau nepăsători la toată întâmplarea asta
erau și câțiva morți și foarte mulți răniți,
bineînțeles că acasă nu mă mai puteam întoarce
două automobile cu jandarmi se stabiliseră în locuința mea și mă așteptau
am intrat așa cum eram, desculț și în cămașă de noapte,
în prima farmacie pe care am întâlnit-o în drum
oamenii care treceau pe lângă noi se uitau foarte mirați la noi
parcă n-ar mai fi văzut niciodată un om într-o cămașă de noapte
protejând un câine bandajat
eram de altfel hotărât să nu mă mai întorc niciodată acasă
mă obișnuisem destul de bine cu noua stare de lucruri
câinele începuse să râdă, să dea din coadă și să spună glume picante
ne-am așezat apoi pe jos
ne-am jucat în nasturii de la cămașa de noapte
i-a câștigat firește el
nu mi-a părut deloc rău
am plecat mai departe
am ajuns la marginea orașului și afară din oraș la calea ferată
în cele din urmă am ajuns și pe câmp și dincolo de câmp și de calea ferată
(aici nu mai e nici un om care să ne mai supere)
erau acolo și o pădure și o bucată verde de cer și puțină iarbă
era și răcoare
ne-am scos cămașa de noapte și bandajele de câine
am alergat pe iarbă
ne-am cățărat prin pomi
am zburat cu păsările din pomi
am ajuns curând și la bucata verde de cer
bucata verde de cer era plină cu păsări și cu îngeri
se făcuse și dimineața
se făcuse chiar foarte dimineață
oamenii rămași jos începură așa din senin să râdă cu hohote
cămașa de noapte era în jurul gâtului
bandajul câinelui era în jurul gâtului
și m-a mirat foarte mult când oamenii au început să râdă cu hohote