Þii minte cum ai intrat primul
cu un greier mare pe cap
după tine a apărut o fată
îmbrăcată în fustă
lungă până la glezne
mai purta o jiletcă de piele și o broboadă neagră
toate hainele ei erau negre
și răspândeau un miros mai tare decât mirosul tău

vorbea cu jumătate de gură
greierul se zbătea în cârlionții tăi
da, la aproape cincizeci de ani mai ai cârlionți
ai ajuns să semeni cu un berbec
și fata nu avea unde să înnopteze
rudă săracă

cina ei
un pahar cu apă minerală și o felie de pâine
nu s-a atins de struguri
a oftat: „poamele încă nu-s sfințite”
nu a vrut să se uite la televizor
s-a rugat vreo oră înainte de culcare

o să devină o adevărată călugăriță, are șanse
ai spus aruncând greierul peste balcon
în noaptea aceea de vară am dormit
fiecare în câte o cameră
fata pe canapeaua cea bună
tu pe divanul strâmb
eu pe podea

la plecare i-am dat douăzeci de lei și m-a refuzat
mirosea puternic a tămâie
zâmbea cu fruntea plecată
încheindu-și iute sandalele
o umbră și doi ochi lăptoși
în cadrul ușii