Să ne săpăm aripile cu cerneală.
Să le-nvățăm sârmele ghimpate
Să strige durerea
Dincolo de granițele pe care le păzesc
De sensul propriu.

Când sinele se macină-n sine,
Ca pana, aripa, să nu murim…
Totul se va răstigni-n cuvinte procustice,
Prea mici

Lumea va fi salvată
Când te iubesc cu toate culorile din urmele silabelor
Prea fizice

Pentru aripile mele .