singurul ochi și unghiile ascuțite
roase inegal în copilărie
le-am ascuns în inima acestui lemn
și am ieșit printre voi
fără să întorc capul

***

aici totul se macină
în goluri albe
statornicite într-un fel nou
de apăsat pieptul
- șerpuirea și luciul
rămas în picioare
mă satur de fum

***

mâinile mele ascund
șoapte cal
și călăreț în fâșii
oblice
de cer învățat să te ating
dincolo ferestre bătute în scânduri
leagă cercuri
strâmte

***

apa e curată și întrebătoare
urcată în pragul de lemn
să apere stăpânul

***