Din largul mării ți-am trimis,
Întâiul meu albastru-nchis.
Am zis să fie cântărit de vis,
M-am simțit cu-adevărat deschis.

De multe ori cântate seri vor fi,
La noi poiana verde va muri,
De dor că noi nu vom mai fi,
Pe ea să spilcuim ‘vechite versuri.

Pe ruptele catarge, acum plutesc
Degeba pe acest pământ diurn,
Nu sunt decât friptura ce nutresc,
Să ies din burta-i pe al lui turn.

Acum când nu mai sunt cu tine,
Plutesc pe ape tulburi cu nopți senine