coborî din munte
umbră de fală
ca un prinț
prin pădure cu alai
domnițe stinse-n crengi
pe nume să le cheme
si ferecate-n cețuri
tulbure pasul lor
pe fund de mîl sa-l întoarne
căci al lor prinț
ce pe-ndelete le știe
și putere are să le învie
de-o otravă zace-n paie
și brațul arar de și-l mai ridică
slăbănogit recade
dar umbră ce cheag era să prinzi
un aer parcă-i primenește cortul
îi circulă prin oase
și-n picioare începe prințul
să creadă
du-te umbră
așa hoață și slută
cum venii
tronul să-i supui
când pieptul întreg nu-și avu