Eram la mare depărtare de zborul simplu nepătat,
Am pus viața la picioare și am plecat atât de simplu.
De ce noroiul să-l arunc pe fața cea curată?!
Fără să șterg măcar, oglinda ce mi l-a dat,
Căci sunt din cocina amară și murată ce-i mâncată
Și stă s-asculte vorbe ce pleacă de la un simplu pat.
Mă rog să fiu mai bun în fiecare zi a mea,
Căci ce am câștigat când rău m-am pus cu ea,
Să-i dau să-mi țină socoteala bosumflată.
La timpul meu și ce-am făcut odată,
Flatat de viața cea ursuză m-arunc pe mal
Și-aștept să curgă zeama cea mofluză,
Din porii mei ce cred că sunt distrus și mă disper.
Diseară sunt la fel de invitat se pare,
Să cânt cu legea despre fericirea vieții,
O campanie simplă și plăcută ce rău mi-or fi făcut,
Să am plăcerea înco-dată să fiu condus!
La margine de mare înspumată puțește-o viață,
Amară-i tristă și uitată de reaua și urâta veste,
Acuma că nu-s ce-am fost odată ca să zbor,
Voi fi tot timpul pentru tine micul trecător.