tu cel ce te-ai lepădat de slavă lumească dăruind-o săracilor
Mira Lichiei te-a primit ca pe un milostiv neînfricat și înțelept arhiepiscop
singurătatea și tăcerea întru dorința ta nu s-au săvârșit
ca să fii încununat poporul îți era nevoința

zidurile și întunericul temniței n-au putut stăpâni învățătura ta
marele Constantin te-a slobozit de la osânde și cazne pentru că
adevărul era pecetea buzelor tale mântuind oamenii din necazuri
bucurie și voie bună se așeternea în inima lor privindu-te

te-ai mistuit în ardoarea dragostei
înălțându-te către piscuri cu fruntea mereu spre cer
ai izgonit demonii prin dumnezeieștele cuvinte
astupând gura ereticului Arie cu văpaie dumnezeiască
mare făcătorulule de minuni

chipul blândeței l-ai așezat în săculeții cu galbeni
daruindu-i ca zestre celor trei fete
hrană postitorilor lumină rătăciților
călăuza celor ce merg pe mare
mărgăritar mult luminos laudă

îți cinstim căruntețea înțelepciunii duhovnicești

vino și astăzi dreptule și milostivule privește către neamul acesta
așează pe tălpile lor drumuri curate îndestulându-i cu binefacerile tale
să-și poată agonisi șederea în locașul Celui Preaînalt