atunci când îngerii au aripile tăiate
nimeni nu mai zâmbește iar fiecare trecător
trasează în fața cartoanelor scrise mesaje plăcute
alții le fac poze cu niște camere de înaltă rezoluție

întreaga zi îngerii au stat în genunchii murdari rugându-se
cu pauze pentru a bea din potirul cu lacrimi

în timpul nopții ei se adună și se-ncălzesc la un loc
pentru că pielea lor goală e rece și aripi nu mai sunt
doar porumbei care vin și pleacă
și scapă din ciocuri vlăstari proaspeți de măslin

dimineața trotuarul era gol
iar băltoacele au readus curcubeul
ochilor aproape de cer
în inimi