ți-am promis că nu-ți voi uita
ochii,pielea,atingerile,
dar când noaptea a rămas doar o amintire,
m-ai uitat tu primul.
câte zile-ai irosit...
câte cuvinte ce-mi alinau sufletul....
câte mângâieri...
mă mai ții minte?
aș vrea să fi știut atunci tot ce știu acum
și să o las pe ea să te incalzească in patu-ți
de piroaie...
regret doar că acum te invinuiesc pe tine,
că acum imi incrustez pielea feței și-așa triste,
cu lacrimi arzatoare ce pășesc ca pe sine,
că nopțile imi sunt zile goale,
că sufletul imi e pe patul vreunui spital din străinătate...
sper că ești mândru de ce ai facut,
as mai vrea o șansă,
să te privesc in ochi și să lovesc cu genele inima ta,
să te trezesc din mirajul ce te-a cuprins...
să iau mintea ta de amnezic și să o scurg de vrajă,
să iau ochii tăi schimbatori să ii descarc de amintiri,
să șterg gura ta de săruturile ei...
să sorb din palmele tale toate săruturile mele,
să-ti multumesc de o mie de ori
că mi-ai facut zilele de miere
si noptile de cleștar negru....