Făcute praf miracolele vieții m-au bătut.
Nu, n-am știut că sunt doar fumul
Ce calm se-mprăștie în vale luat de vântul prefăcut!
Doar m-am încins la focul vieții având tonul.

Cântat-am vesel departe știutele versete,
Negustate de fetele ușoare ținute-n frâu de relele metrese.
O, vai! Și ce posac eram căci simplu fără veste,
Mă amăgeam de-un simplu geam fără ca ei să-i pese.

La ce să-mi fiu folositor borborosind magice rime,
Alungând din grajduri sfioasele rumegătoare-n lanțuri,
Pe doamnele sorbind din ceaiuri zgomotos în lume,
Le-am irosit un zâmbet serios printre dulcele freneturi.

Bijuterii lucioase stau la gât, emoția să reverse,
Cuprinse vrând, nevrând; rostite sunt freneticele verse.