în clipa aceea cu lună plină
mi-ai spus adio
te-am ținut strîns în mine ca o ultimă suflare
apoi te-ai dus
prin lacrima grea
neplînsă
ți-am privit mersul sigur
dizolvîndu-se treptat
în adîncul nopții
tîmpla obosită s-a resemnat
din coșul de plumb al pieptului
am expirat lung fumul vieții noastre în doi
cum nu a fost
să fie

privind o stea căzătoare
cu traiectorie bine definită
am alunecat lin în uitare
ca într-o stare de bine
fără margini

***

de atunci luna plină s-a transformat în becul din colțul străzii
iar steaua căzătoare într-o cutie goală de conservă
de porc