Cocon III

De la-nceput, ce este-n tine muritor,
se naște din el însuși, din el însuși crește,
din el însuși se hrănește,
și, ca orice zid
al unui templu pustiu, pustiit
se va prăbuși, se va preface în țărână,

umbră vei fi, rătăcitoare, într-o casă în ruină.

Dar dacă, dar când,
din dragoste, vei exploda și vei împrăștia Lumină,
din tine spre exterior,
vei ajunge acolo unde timpul nu trece, spațiul nu există,
și vei privi uimit cum tot Universul se mișcă,
în sufletul tău mișcător.