Toamnă, Doamnă și gutui,
mă strigă cuvântul și sună chemarea,
pe tâmple, pe gene, pe pleoape mă sui-
zadarnic încerc să-i aduc alinarea...

Toamnă, Doamnă și gutui,
pe frunze nemoarte și galbene-nfig
dorința-penel cu suflet pistrui
din oameni tăcuți și le strig:

Toamnă, Doamnă și gutui,
în lanțuri vă leg până curge sudoarea
cu păsări prea albe de zboruri hai-hui!-
zadarnic încerc să-i aduc alinarea...