Mâinile de lut plămădesc arzânde
Suflete ce-n taină, pe dată, aud
Senzații telurice cu inimi absurde-
Copii nenăscuți cu stomacul flămând.

Pe roți nerotite mă-nvârt ca-ntr-un cerc
Între scări genetice, aclamând un suspin;
Zadarnic mă supăr, zadarnic mă iert,
Căci totu-mi revine transformat într-un chin!

Și-n stoluri mă-nalț, kamikaze lovesc
Explozii solare dintr-un creier sordid
Iar cușca se-nalță și eu mă strivesc
Cu-n aer vrăjmaș, cu-n aer morbid...