Fără răspuns

Potrivind gândul
pentru pâinea uitării
nu mai știu poliomielita secundelor
îmbrăcată în polen
ustură
pe dedesubt
totuși ne sunt necesare...

și umbra tăciunilor iubirii
care sclipesc
în poiana șoaptelor
printre copacii de granit ai nopții
înfloresc iluzii dezmierdătoare
la prânzul iubirii
mă aștepta
să se culce în mine
pe umbra mea
(gândul frate cu omul)

gândul e clipa explodată
din inima lui Dumnezeu
ce plouă neantul fără răspuns...