și cine naibii ne credem triști adulterini
cretin de urîți în toate
sensurile cuvîntului
umpluți de boli
goliți de bani
(sună cunoscut nu?)
uitați de tot la mila nimicniciei?

suntem ca bieții de căței din vitrină
nu ne mai ia acasă decît noaptea
toată ziua ne vrea carne de tun
în războiul rece al alienării

un singur lucru bun ne rămîne
să știm să tăcem ca pămîntul
care-și răsare floarea

păi cine naibii ne credem grăbiți să ne auzim
să ne mîncăm de vii să ne îngropăm în cuvinte?

acum e clar nu mai avem
decît apa limpede fără spume
n-avem decît să așteptăm să ascultăm liniștiți

uite chiar de mîine orice
gînduri și griji vor fugi de nebune
în lume