în jur pașii rupeau perdele de catifea și tangouri celebre
degete de cleștar întindeau geografii superlative și schizofrenii literare
iriși de gelozii sfârtecau întrebările cu indiferență schematică

ce-ar fi să te desenez în albastru?

de la stânga la dreapta frica și poftele se adulmecau una pe alta
revoltându-se contra costumelor și tandreței prelucrate

alături bufonul își mătura sentimentele
și se încorona rege în palatul de azbest
odaliscele nefertiti și venus
îi desfaceau buclele și se luptau pentru tichie
extaziându-se în fața nebuniei lui

urcarea lui pe tron deschide porți spre eden și spre poveste
libertatea are gust interzis pe ringul de dans
senzualitatea își începe desenele din tălpi și se oprește în creier
lăsând urmele dansului adânc adormite în stern

dau de trei ori peste cap
viața verde
nu
nu mi-e frică
să mă îmbrac în catifea albastră
nu
nu mi-e frică
să fiu eu însămi