Îți promit că-n seara aceasta
cerul va trece prin coama răvășită
a orașului
în care negustorii
vând capete de animale preistorice...
Noaptea trecută am vânturat străzile
care miroseau a neliniște.
Niciodată n-am văzut acoperișurile
stând la pândă
ca niște broaște țestoase
pietrificate demult,
niciodată mărăcinii din cartierele mărginașe
n-au semănat mai mult cu sentimentele mele.
Făgăduiește-mi totuși
că n-ai să vinzi fulgerele târzii din timpanele nopții
pe-o aducere aminte,
și abia atunci statuile,
misterioasele statui,
își vor recăpăta
absurda respirație!