băiatul meu e acasă
preocupat de jucării
și eroii de pe cartoon network

n-are timp de neliniștile mele
adunate într-un dosar de plastic
însemnat cu negru

se joacă
înaintea ochilor mei oboseala dispare brusc
din umbră zâmbesc
râde cu poftă mușcă dintr-un codru de pâine
aruncă soldații de parcă toate războaiele
ar fi ținute în mână de un copil

mă întreabă
îi răspund

ca și cum nu i-ar păsa
desenează în continuare
o casă
doi copaci
pe mama
pe tata
și cel mai frumos soare
într-un colț

seara
înainte de culcare
băiatul meu
se așează între mine și soția mea albastră
ascultă căt-o poveste
și mănâncă un măr roșu