Pe Joe preamărindu-l în picioare,
Cu fruntea sus, cu rugi tremurătoare,
Când Aeton pe-a lui vârfuri s-a săltat
Un pârț în Capitoliu a scăpat.

Ceilalți au râs, însă lui tata Joe
Tămâia asta nu i-a fost pe voe
Și, supărat, voind să-l pedepsească,
L-a pus trei zile-acasă să prânzească.

Acuma Aeton, dup-acea rușine,
De câte ori în Capitoliu vine,
Pe la privata lui Patercliu trece
Și lasă pârțuri zece, câte zece.

Cu cea mai mare grijă se păzește
Dar tot îi mai e teamă c-o pățește
Și când lui Joe-i dă umil salutul,
Rugându-se, își ține strâns șezutul.