țeasta lovește parchetul un sunet ca de fereastră spartă realizezi în timp ce totul se-nvîrte că mai aproape de tine ca acum de pămînt nu vei fi niciodată.

pe undeva o fisură gîndurile ies ca într-un schimb de prizonieri.

mîinile se întind în întuneric apoi se întorc obosite după atîtea spații goale.

și totul se rezumă la acel nenorocit meci de handbal despre care vei scrie mîine.

adormi visezi că în londra a nins și aeroportul s-a închis.

creierul tău e o fotografie de grup în care tu și prietenii tăi care se văd cam neclar zîmbiți cu armele la vedere.

hai să vorbim.

despre ce.

despre abandon.

despre lucrurile care ne încrețesc pielea de plăcere.

despre floarea-soarelui.

despre masaj.

despre cum ai face dragoste pe varianta necenzurată heart shaped glasses.

te trezești într-o stare totală de nepăsare.

te chinui să-ți amintești dacă ai mîncat sau nu aseară.

nenorocitul meci de hanbal îți stă pe creier ca o tumoră.

stomacul se contractă vomiți negru.

zgomotul foliei de pastile ca o țeastă lovind parchetul

tremurul mîinilor ca un prieten demult așteptat.

televizorul rînjește tu nu-ți aduci aminte dacă ai mîncat aseară sau nu.

șoferul te sună e beat l-au dus la jandarmerie.

te duci după el ceri scuze comandantului.

stomacul ți se contractă în tine e un animal poate castor sau poate o vulpe care încearcă să iasă din piele cu disperare.

ai vrea să rămîi singur măcar o secundă să dai drumul celor din tine ca unei turme care se întoarce seara în sat.

lumina îți pare cleioasă ai putea să-i simți gustul cu vîrful limbii.

îți vine să urli ca formă de existență.

ca un test de rezistență a unui buncăr.

sau o specie nouă de furtună cosmică.

închizi ochii și-ți spui că moartea e un nenorocit meci de handbal jucat pe teren propriu.




.