Când minciuna se jupoaie
de pe ființa ta
și nu-ți mai servește drept cămașă antiglonț,
și nu-ți mai suflă
replici blindate;

când actorul din tine dezertează
în patria himerelor
și nu te mai preschimbă
în sergent inferior,
în jupuitor de măști
sau de piei aburinde;

când nu te mai poți preface
în nimic
și rămâi curat în fața
orizontului tăios,
care te va despica
în felii învăpăiate,
lăsând infinitul
să te mestece ritmic;

când nu te poți minți pe tine însuți,
atunci ia un măr tare,
jupoaie-l de coaja kaki
și cearcă adevărul cu dinții