sunt viu și dimineața intră prin fereastra deschisă
tristețea mea rămâne un accesoriu de lux
haloul acoperă apele
întunericul doar o pânză deasă din litere surde
afinități umbre în cercuri târzii un timp al rodirii în sinele tăcut
sălbatic se înalță pasărea mută a străzii
majestuoasă lumină am aprins în camera goală
țesătura de mătase a visului un kimono portocaliu
doar dimineața aici și un om viu care desenează
drum peste ape

*
și la capătul drumului redescoperi orașul
luminile sale tremurătoare gesturile oamenilor
ieșind din casele lor precum aburul din canale
ca o spinare de fiară încordată gândul întoarcerii
măsurăm orele timpul se zbate încă dar e aproape inert
e al nostru și nu-l vom oferi nimănui împrumut

*
depărtări depărtări îndepărtări
mâna tatălui și mâna mamei acoperă soarele
lumina se filtrează printre degetele lor împreunate
pornim în lungi cortegii spre mai departe
mai singuri decât toate cuvintele noastre
mai trecători decât toate nopțile
duse și plânse prea îndelung la izvoare



ascultă poezia în lectura autoarei