Noapte bună, măceș alb!
M-ai văzut transformându-mă în femeie
Când îți puneam pe vârf chicotind
Rochia udă scoasă din râu.

Pentru că bărbații nu au știut
Să umble în albastru nestatornic
Îmi simt țărmurile neatinse.

Noapte bună, măceș alb!
De-acum am să intru în rugă
Ascunzându-mi sânii
Sub alte gânduri.