Cum ai intrat, în camera micã, a apãrut
o salã mare ºi luminoasã.
s-au vãzut ºi oglinzile.
s-au vãzut ºi strãinii din ele.
pânã atunci mã mângâiasem singur pe faþã
sã îmi alung singurãtatea
dar nu eram o companie plãcutã
nici chiar pentru mine,
ºtii, ca atunci când eºti singur.

ºi nu eram singurul singur
din fosta cãmãruþã.
trezirea din beznã instigã.
m-am uitat lung ºi atent la fiecare dintre
cei ºapte oameni singuri
ºi am vãzut cã sunt singur.


m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uitat la oameni, m-am uitat la oglinzi
m-am uita la oamenii din oglinzi
m-am uitat la oameni ca-n oglinzi.

ger. minus o mie de grade.
m-am îmbrãcat gros.
aveam totul la mine.

dar golurile din care venea frigul
s-au umplut brusc cu lavã
ºi respiraþia ta ar fi putut incendia pereþii
ºi tot aºa ne-ar fi putut topi plãmânii
scãldându-i în rãcoare.

dar nu pentru asta venisei.

în opinia ta doar gestul mãrunt de a trece pragul
te adusese aici, hotãrârea negânditã
de a urca în continuare treptele
pasajului în loc sã rãmâi nemiºcatã acolo la mijlocul
adâncului, unde nu eºti nici îngropat
nici la marginea evenimentelor mãcar, ºi sã priveºti
în ochi manechinele din vitrinele galeriei comerciale.


senzaþiile se amplificã.
viitorul mi se justificã pe loc
prin speranþele din care miliarde
de flori complet colorate
izbucnesc surprinzãtor ºi tapeteazã
totul în jur pânã departe
unde nimic nu se vede.

m-am ridicat în picioare.
nu eram la prima tentativã
însã mereu dãdeam cu capul
de tavanul iadului
ºi pãsãrile moarte ce zburau
pe acolo mi se zdrobeau în cap
sau îmi intrau în ochi.

zborul subpãmântean îmi afecta
cum nu se poate mai grav vederea.
începusem sã mã suspectez de
întreruperea ei pe ascuns, când
nu eram de faþã.

cine altcineva îmi cunoºtea la fel de bine
ca mine harta chipului.
fusese mâna unui profesionist.

fusese mâna mea. m-am luat de urechi
ºi cu un gest puternic m-am
aruncat la picioarele tale
ca pe o frunzã normalã.