alerg bezmetică pe-o hartă a unei vieți găsite aiurea
când mă trezesc dezorientată
văd că și acul busolei e dat peste cap de atâtea trăiri confuze
contradictorii și conservate
undeva prea adânc în ființa mea


sunt sub papucul unor sentimente mârșave ce mă încearcă zi și noapte
să vadă până unde se pot întinde nervii iubirilor mele nesperat de fixe
așa păcătoasă cum sunt eu nu mă pot opri din a dori
mă simt ca într-o vitrină
un obiect de neatins
sau ca o femeie de plastilină în mâinile lui
m-aș vrea reinventată și rescrisă
poezie cu forme de femeie
dar el nu știe că dacă ar fi să mă hotărăsc vreodată la un tatuaj
aș rămâne fără centimetrii pătrați de inimă
poezie cu forme de viață.