Lacrima

Din stana-mi de piatră, dă-mi, Doamne, atât,
Dă-mi lacrimi cu care să-Þi țin de urât –

Dă-mi lacrimi în loc de credință, și crez,
O lume întreagă, în plâns, s-o botez –

Pe lumea cea crudă, semeață, și rece,
Dă-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece,

Doar lasă în urmă o pace în care
Cu marea de lacrimi Te spăl pe picioare –

Pe plânsu-mi, de calci, am să plâng cu sfială,
Și piatra ce sunt, va fi lacrimă goală

Tocită o viață, de tot ce am strâns:
Cu lacrimi de aur, comoară de plâns –

Și Tu, Cel ce este, nu mă întreba
Ce rost are-n lume, și lacrima mea –

Ce poate să facă, când n-are putere,
Ce munte să mute, când cade, și piere –

Când ea, de mi-e dată, Tu știi, nu-i așa?
Că plâng, Doamne Sfinte, cu lacrima Ta…

3 martie 2009