degeaba am desenat cu ruj pe fereastră
sinceritatea viscerală să o vezi de câte ori treci
sunt multe inhibiții la pragul de ușă
între mine și lume este o beznă acută
azi aleg să stau acasă
redescopăr cum e să ai un montagne russe în vene
un afrodisiac fals, inimitabil
nu este nevoie să cunoști circuitul trăirilor mele
trebuie doar să-ți pui centura de siguranță
și să-ți dai drumul
până la capătul celălalt se face ziuă
se produc mutații, apar povești noi
bâjbâi prin tine după un mecanism stricat
cu o zi înainte se chemase inimă
azi nu mai îmi crește sub tălpi
forța centrifugă te scoate momentan din mine
mâinile-ți ies puțin afară
atingi aerul cu vârful degetelor, guști și fugi