Un demon înspre cer privea,
Iar din văzduh doi ochi celești o căutau.
Dar ochii lor nu se-ntâlneau,
Și ordine străvechi nu îndrăzneau a le-ncălca.

Sortiți de alții destine de pierzanii să urmeze,
Se răzvrăteau cu toată ființa lor să nu se conformeze.
Prin trupuri mii au colindat să se-ntâlnească,
Căci doar în trup de om iubirea poate să sălășluiască.

Și cum treceau din trup în trup în numele iubirii
Mulți îndrăznit-au să-i descrie.
De la Romeo și-a lui Julieta, ce au luptat potrivnic firii,
Pân’ la Othelo și-a lui moment de gelozie.

În timp avut-au multe vieți frumoase,
Dar petrecut-au multe vieți și-n tragedii.
Și ei știau că timpul mult n-o să-i mai lase.
Știau că ziua cea din urmă va venii.

Când ale lor destine aveau să se-ntâlnească,
Dar nu în trupuri pieritoare ca de om.
Venea ziua când binele avea să biruiască,
Iar râu-n lume va fi cuprins pe veci de somn.
î