Ce chefuri amarnice făceam pînă în zori
Mașina-n flăcări mergea-mpinsă mai degrabă
De barele din spate agățam cu sfori
Nu sticle goale, ci balena albă

Și o loveam cu capu-n parapeți
De-i bleocotea Marea cea Neagră-n burtă
Și o loveam cu burta de borduri
De se făcea balena ca o turtă

Ce chefuri amarnice și ce prieteni aprigi
Capote de lumină căram spre dimineți
La capătul dinspre apus al zării
Ne așteptau trei îngeri - tustrei beți

Și beam cu ei și jefuiam apusul
Furam un soare-doi s-avem mărunt
Si cînd se deschidea la crîșmă iarăși
Intram c-un val de aer proaspăt, crud

Mergeam pe sîrma rece-a băuturii
Urmați vîrtej de vagabonzii cîini
Cîntam cu ceru-n cerul gurii
De ne credeau și ploile stăpîni

Făcea o boltă peste cap balena
Cădea în cercul timpului rămas
Iar noi, cu ce aveam la îndemînă
Îi răsuceam belciugu-n nas