Ce mi-aș tăia de dor cu-n flex piciorul,
Doar ca să nu mă mai gândesc la tine.
Să-mi zboare mintea când aud motorul
Și când văd lama hăcuind prin mine.

Și când oi realiza c-așa gagică
Nu ar uita-o nici tataia cel senil,
Mi-aș pune într-un păhărel o țuică
Și m-aș gândi cum să ajung la ea umil.

Și ciunguit o să îmi fac bagajul
Și fac cum fac și tot ajung pe mâine
De-oi da și peste cap kilometrajul
Făr-un picior și c-o bucat’ de pâine

O să m-arunc de la ponton în apă,
Dar după ce dau sfoară pe la vamă,
Că vreau să urc pe Dunăre ca pluta
Și c-o să iau piciorul meu pe post de ramă.

Or să-mi arate degetul toți scatologii
Și eu o să răspund c-o frază simplă.
„Mă duc să ne pupăm ca boșorogii
Cu grijă și cu nu prea multă limbă”.