uneori tăcerea capătă gustul
sălciul al uitării
nu e albastră nu e nicicum
doar beată de singurătăți

între rotocoale de fum
mă alint născând sensuri
noi străinilor rătăciți
prin mine

sunt zile care se numără
fără rost
atunci când nu te locuiești
decât întâmplător, pe jumătate

și nopți în care-ți spui rugăciunea
grăbit de teamă să nu te uite dumnezeu
pierdut în muțenia din tine

și mai sunt și clipe
când mor fluturii
când mor cerbii
când mor firele de nisip
rătăcite în lungul și-n latul
și-ndărătul clepsidrelor.