...le-am văzut ochii și
m-am ascuns imediat printre zâmbete.

iluzia a început să dospească în mine,

alunec ușor, mă strecor printre clipe,
privesc de undeva din înalt,
ascult de acolo tăcerea, această
muzică infiltrată în adâncul ființei,

în fiecare por deschis am sădit un acord
prin care învăț să respir altfel,

ador să fiu singură în mijlocul lor,
îi las să treacă pe lângă mine
furând dintr-un alb al secundei
în care m-au cuprins imuabil,

ochii aceștia pe care nu-i știu,
porți deschise spre alte vremuri,
îmi șoptesc taina luminii din ei
pe care nu pot să o înțeleg
decât trecându-le pragul...