întunericul ah întunericul
se lipise de trupul
pământului
ca o cămașă de
plumb

un dalb inorog lovea cu
copitele-i de argint luna
furișată cu pași de gheișă
în lanul necopt de
porumb

din țintirimul tatei izvora
un cântec ciudat
curgând tril după tril
peste noaptea
zăludă

întunericul ah întunericul
se lipește acum de pieptul
meu cald
ca o cămașă de sânge
și lacrimi udă