Suflet singur

M-am încurcat în vise și în oameni
sperând să fiu lumină pentru semeni
sau pentru mine zborul tânăr, nesfârșit
spre zări albastre, departe-n infinit!

M-am răzvrătit năvalnic și m-am certat
că mult prea multe-n viață-am căutat
și mi-am dorit în cer și pe pământ
să fiu o clipă suspendată în cuvânt.

M-am furișat, naiv, apoi, în mine
să caut dragostea, iubirea pentru tine
dar n-am găsit-o, oricât eu mi-am dorit
și astăzi sunt un suflet singur, părăsit.

M-am resemnat, cu greu, în tânguirea mea
vorbind la ceas de seară cu o tristă stea
ce se oprește, tainic, la fereastră
ca să-mi mângâie cântecul din glastră.

Mariana Rogoz Stratulat

Panciu, 7 noiembrie 2008