De vreo două răsărituri mă tot caut,
m-am rătăcit într-o noapte
care nu părea să fie a mea.
Pipăi întunericul din mine
arterele mi s-au mutat între degetele goale.
Din spate s-aud voci,
cineva promite să- mi sprijine
coastele flotante,
s-au fisurat la ultimul tango.
Bănui umbrele stâlpilor
acolo unde sunt și
oamenii care m-au iubit.
Să-mi trimit lacrima să îi caute?
Aș scăpa de singurătate.
A doua zi ar fi ziua mea de naștere.